În conformitate cu legea română, insolvența este definită ca fiind starea patrimoniului debitorului caracterizată prin insuficiența fondurilor disponibile pentru plata anumitor datorii, acestea fiind lichide și exigibile.
Insolvabilitatea este prezumată ca fiind evidentă atunci când debitorul, după 60 de zile, nu și-a achitat datoria față de creditor; prezumția trebuie să fie relativă.
Insolvabilitatea este iminentă atunci când se dovedește faptul că debitorul nu este în măsură să plătească până la scadență datoriile exigibile, cu fondurile disponibile la data scadenței. Procedura de insolvență în România este întotdeauna o procedură judiciară deținută de către instanța competentă în materie de faliment, care ia decizii și supraveghează întreaga procedură.
Subiecții care participă la proces includ debitorul, creditorii care își revendică creanțele, organismele care reprezintă creditorii (ședința creditorilor și comitetul creditorilor, instanța de faliment prin intermediul unui judecător special desemnat – judecătorul-sindic și practicienii în insolvență).
Conform legislației în vigoare, procedura de insolvență poate fi inițiată numai după depunerea unei cereri de insolvență de către o persoană legitimă care inițiază procedura de insolvență:
• Depunerea voluntară: cererea de insolvență este depusă de debitor sau de conducerea acestuia
• Depunerea creditorilor: cererea de insolvență este depusă de oricare dintre creditorii.
Procedura de insolvență este inițiată oficial atunci când instanța competentă în materie de faliment, prin intermediul judecătorului-sindic, emite o decizie prin care declară insolvabilitatea unui debitor și începe o procedură de insolvență împotriva unui astfel de debitor.
Procedura generală de insolvență este procedura prin care debitorul intră, succesiv, după o perioadă de observație, în procedura de reorganizare judiciară și de faliment sau, separat, numai în reorganizarea judiciară sau numai în procedura de faliment.
Procedura simplificată de insolvență este procedura prin care un debitor intră în procedura de faliment, fie în același timp cu deschiderea procedurii de insolvență, fie după o perioadă de observație de maxim 20 de zile, în timp ce se examinează elementele prevăzute de lege.