Procedurile de prevenire a insolvenței se aplică debitorilor aflați în dificultate, dar care nu se află în insolvență.
Astfel, în cadrul acestor proceduri, se urmărește, între altele:
a) acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă a afacerii, pentru menținerea activității economice și protejarea locurilor de muncă, prin accesul efectiv al debitorului la mijloace de avertizare timpurie;
b) asigurarea unor proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare și derulare a procedurii într-un timp util și rezonabil, într-o manieră obiectivă și imparțială, cu un minim de costuri, de natură a duce la descărcarea de obligații;
c) protejarea informațiilor de natură concurențială privind afacerea debitorului, fără a împiedica accesul creditorilor la datele necesare și relevante care să le permită acestora să adopte o decizie în procedură;
d) asigurarea accesului la surse de finanțare;
e) favorizarea negocierii/renegocierii amiabile a creanțelor și a încheierii unui acord de restructurare sau, după caz, a unui concordat preventiv, asigurând continuitatea întreprinderii.
Administrarea procedurilor de prevenire a insolvenței se efectuează de către practicieni în insolvență, desfășurarea acestora realizându-se sub controlul instanței de judecată, în limitele prevăzute de lege.